Străduțe labirintice, înguste și pietruite, care urcă și coboară într-un du-te-vino amețitor, case colorate, din piatră, cu balcoane modelate în fier forjat sau lemn, adesea unite de pânze arse de soare, turnuri de apărare încă semețe și ziduri bătrâne, martore tăcute ale istoriei acestor locuri. Povești și legende cu sâmbure de adevăr, șoptite pe la colțuri, din vremurile în care armata celui mai aprig dușman al Romei, generalul cartaginez Hannibal, lupta cu celebrele săbii din oțel făurite aici.
În vremurile recente, faima a fost sporită datorită cinematografiei. Lungmetraje celebre au avut în recuzita lor săbii de Toledo: Alexandru, Stăpânul Inelelor, Hobbitul, Braveheart, Gladiatorul sau Conan Barbarul.
Frumusețea medievală a Castiliei
Iată-ne în fermecătorul Toledo, oraș medieval din provincia spaniolă Castilla-La Mancha, înălțat maiestuos pe o colină de unde scrutează împrejurimile, mărginit de râul Tajo. Pe vremea regelui Carol Quintul (Carol I al Spaniei și Carol al V-lea al Sfântului Imperiu Romano-German), Toledo a fost capitală imperială. Timp de câteva secole, musulmani, creștini și evrei au trăit aici în armonie. Motiv pentru care Toledo este supranumit „Orașul celor Trei Culturi“ sau „Orașul imperial“, declarat Patrimoniu Mondial de către UNESCO, în 1986.
De la Madrid la Toledo, cu trenul
În doar 30 de minute, cu trenul de mare viteză pe care îl luăm din Gara Atocha, străbatem cei puțin peste 70 de kilometri care despart Madrid de Toledo. Biletul ne costă 20 de euro de persoană dus-întors (pentru orarul trenurilor și prețuri actualizate, clic aici!).
Gara din Toledo este neașteptat de frumoasă. O bijuterie arhitecturală de interes național, în stil maur, bogat ornamentată, de la început de secol 19.
Puente de Alcántara, drumul spre orașul medieval
Pornim la pas spre orașul vechi, pe care îl zărim în vârf de colină, dominând împrejurimile. Trecerea Podului Alcántara este cel mai comun mod de a intra în Toledo, dacă ajungeți cu trenul sau autobuzul. Acest pod roman antic, lung de aproape 200 de metri, a fost construit peste râul Tajo în secolul al 3-lea.
În Evul Mediu, era o intrare obligatorie pentru toți pelerinii, exercitând și funcția de control al mărfurilor. În timpul domniei lui Alfonso al X-lea al Castiliei, a trecut prin grele încercări și a fost reconstruit în secolul al 13-lea. Turnul de vest aparține acestei perioade, modificat ulterior și decorat sub domnia monarhilor catolici. Turnul de est a fost înlocuit de un arc de triumf în stil baroc, în 1721.
Urcarea spre Toledo și priveliștile încântătoare
Accesul în cetate se face printr-o construcție verticală spectaculoasă, prevăzută, din fericire, cu scări rulante. 😊 Odată ajunși sus, suntem fermecați de panorama care se deschide în fața ochilor. Cer de-un azuriu clar, neîntinat, păduri și pajiști de-un verde crud, coline arse de soare, păienjeniș de clădiri mai vechi și mai noi. Ca un tablou inspirat al faimosului pictor spaniol El Greco, originar din Creta, care a trăit în Toledo o mare parte a vieții, până la moartea sa, în 1614.
.
Oțelul și săbiile de Toledo, faimoase în lumea întreagă
Fabricarea săbiilor în Toledo datează din epoca romană, dar sub stăpânirea maură și în timpul Recuceririi (Reconquista), breasla producătorilor de săbii a jucat un rol cheie.
Între secolele al 15-lea și al 17-lea, industria fabricării săbiilor s-a dezvoltat foarte mult, până în punctul în care acestea au ajuns să fie considerate cele mai bune din Europa.
Motivul succesului oțelului de Toledo se datorează faptului că acesta era creat din două tipuri de oțel, unul dur (cu conținut ridicat de carbon) și unul moale (cu conținut scăzut de carbon), care erau forjate împreună. Săbiile astfel create erau suficient de grele și suficient de flexibile, totodată, pentru a fi eficiente în război.
Treptat, producția a început să scadă, motiv pentru care, în 1761, a fost creată Fabrica Regală de Arme, din ordinul regelui Carol al III-lea, care a reunit toate breslele producătorilor de săbii din oraș.
Fabrica Regală de Arme a funcționat până în anii ’80, când a fost închisă după ce, timp de câteva decenii, activitatea sa fusese limitată la furnizarea de arme de ceremonie.
Maestrul săbier și comanda pentru Netflix
Secretul făuririi săbiilor din oțel pentru care Toledo a devenit faimos în lumea întreagă a fost transmis din tată în fiu şi s-a păstrat până astăzi. În câteva ateliere din oraș, încă se mai fac săbii, spade, pumnale, cuțite, armuri și alte produse din oțel, care sunt vândute ca obiecte de colecție, suveniruri, dar și ca recuzită de film și televiziune.
Maestru săbier din 2002, titlu primit din partea Ministerului Industriei din Spania, Antonio Arellano este cel mai renumit oțelar din Toledo. Forjează săbii de peste 50 de ani și, împreună cu fiul său, folosește tehnici tradiționale și secrete de fabricare bine păstrate, care fac din aceste săbii piese speciale și unice.
Motiv pentru care inclusiv producătorii serialului Warrior Nun (Călugărița războinică), difuzat de Netflix, au apelat la serviciile sale. Sabia principală a seriei, sabia cruciformă, a fost forjată în atelierul său din Toledo – Artesanía Tradicional Toledana.
Serialul Netflix nu este singurul în care săbiile meșterului Antonio Arellano au făcut parte din recuzită. Printre alte producții, se numără Alatriste (2006, regia: Agustín Díaz Yanes, cu Viggo Mortensen), The Man Who Killed Don Quixote (2018, regia: Terry Gilliam, cu Jonathan Pryce, Olga Kurylenko) și Cortés (în lucru, regia: Steven Spielberg, cu Javier Bardem).
Mirador del Valle, cel mai frumos punct de belvedere
Ca să ne bucurăm pe deplin de imaginea de ansamblu a acestui fermecător oraș, ca să simțim măreția și forța pe care le emană, pornim, mai întâi, într-o scurtă plimbare cu unul dintre trenulețele turistice care împânzesc cetatea, în schimbul unui bilet de 5 euro.
Din orașul vechi, coborâm pe străduțe care încă respiră prin toți porii capitole întregi din istoria acestui loc, până jos, spre orașul nou, ca să urcăm, mai apoi, spre unul dintre punctele de belvedere – Mirador del Valle, cu priveliști fantastice asupra cetății și a râului Tajo. Popasul în acest loc este, fără îndoială, unul dintre cele mai bune lucruri de făcut în Toledo.
Alcázar, fortăreața care veghează Toledo
În zare, impunătoare și mândră, se înalță fortăreața medievală Alcázar, situată în cea mai înaltă parte a orașului, de unde domină orizontul. Un alt loc emblematic de văzut în Toledo. Această imensă construcție dreptunghiulară, al cărei nume provine din arăbescul „Al Qasar“, care înseamnă cetate, își are originile în epoca romană, deși abia în 1525, regele Carol Quintul și-a adus curtea în acest oraș și a reconstruit clădirea în forma care poate fi văzută astăzi.
De-a lungul timpului, Alcázar a fost închisoare a Coroanei, cazarmă militară pentru armatele proprii și străine sau spațiu pentru atelierele de mătase, înainte de a găzdui Academia de Infanterie. Alcázar este locul în care, astăzi, funcționează Muzeul Armatei și Biblioteca Regiunii Castilla-La Mancha.
Program de vizitare:
– marți – duminică: 10:00-17:00.
Bilete: 5 euro.
Zile cu acces gratuit: duminica, 29.03, 18.04, 18.05, 12.10 și 06.12.
Informații: https://ejercito.defensa.gob.es/museo/
Plaza de Zocodover, colorată și boemă
După popasul la Mirador del Valle, cu ale sale priveliști întipărite în minte și în fotografii, ne întoarcem în orașul vechi, trecând din nou pe Podul Alcántara, spre Piața Zocodover, înconjurată de clădiri cu arhitectură castiliană.
Este principala piață din Toledo, vechea piață de vite din epoca musulmană (în arabă, „zocodover“ înseamnă „piața animalelor de povară“), construită deasupra ruinelor zidului roman. Odată, loc al coridelor, marilor sărbători, dar și al execuțiilor sângeroase, unde, în vremea Inchiziției, vrăjitoare și eretici erau arși pe rug.
Astăzi, Zocodover este un loc ideal pentru a face o pauză după ce ați vizitat Alcázar, care se află la doar câțiva metri, pentru a lua trenulețul turistic sau, pur și simplu, pentru a simți vibrația unică a acestui magnific oraș.
Toledo revendică deliciosul marțipan
În plus, Piața Zocodover este și un loc bun pentru a încerca desertul specific al zonei – marțipanul sau pentru a cumpăra un suvenir ori pentru a savura o băutură pe terasa unei cafenele dichisite.
Originea marțipanului este revendicată de mai multe națiuni. Spaniolii spun că rețeta a fost inventată în Toledo, italienii susțin că în Sicilia, un preparat asemănător se făcea în Grecia antică, în timp ce alții consideră că acest desert este arab.
O legendă locală din Toledo spune că, în vremea în care regatele spaniole din nordul țării, printre care și Castilia, luptau împotriva musulmanilor pentru a-și recuceri teritoriile, populația a suferit de foame. Cum nu mai exista grâu în oraș, călugărițele de la Mănăstirea San Clemente din Toledo au folosit singurele produse pe care le aveau la dispoziție, migdale și zahăr, pentru a face un aluat care să înlocuiască pâinea, pe care l-au modelat cu un ciocan de lemn („maza de madera“). De aici și denumirea de marțipan: „pan de maza“ (pâine făcută cu ciocanul) a devenit „mazapán“, tradus prin „marțipan“.
În prezent, există mai multe brutării care produc marțipan, astfel încât să nu vă gândiți să părăsiți Toledo fără să gustați această delicatesă. Noi am încercat marțipanul produs de brutăria tradițională Santo Tomé, din centrul istoric al orașului, înființată în 1856. O minunăție, cu migdale, zahăr, miere și ouă de la producători locali.
Bijuteriile damasquinado, suveniruri unice
Pentru că am scris ceva mai devreme despre suveniruri, un produs de artizanat specific locului sunt și bijuteriile de tip damasquinado, o tehnică manuală antică prin care fire și foițe de aur sau argint sunt încrustate în oțel sau fier. Un meșteșug unic, adus de mauri din Damasc, în Evul Mediu.
Dacă frumusețea acestui loc v-a cucerit, nu vă faceți griji. Fără prea mari eforturi, veți trece pe aici de mai multe ori! 😊 Pentru că, în lipsa unei hărți, străduțele întortocheate vă vor pune la grea încercare spiritul de orientare. Să nu fiți surprinși dacă veți ajunge în aceleași locuri prin care ați mai trecut.
Catedrala gotică și aurul lui Columb
După Alcázar, următorul loc esențial pe care îl recomandăm în Toledo este, desigur, Catedrala Primada Santa María de Toledo, una dintre cele mai reprezentative din centrul Spaniei și una dintre cele mai mărețe structuri gotice de acest gen din Europa.
Construită între 1226 și 1493, catedrala are o mare valoare culturală, adăpostind picturi ale lui El Greco, Caravaggio, Rubens și Tițian, precum și o uimitoare operă de artă, realizată din 183 de kilograme de argint și 18 kilograme de aur, numită La Gran Ostensoria de Toledo. Se spune că ar conține primul aur adus de Columb din Lumea Nouă.
Program de vizitare:
– luni – joi: 10:00-14:30;
– vineri – sâmbătă: 10:00–14:30 și 14:30-19:00;
– duminica: 14:00–19:00.
Bilete: 10 euro.
Informații: https://www.catedralprimada.es/.
Emoția unui apus de soare
La ceas de seară, lăsăm în urmă Toledo cu patrimoniul lui istoric și artistic, cu casele sale vechi, ce se întrec în culori pastelate sau stridente, cu melodiile ce-i străbat străduțele înghesuite, venind de la artiștii care așteaptă ca prestația să le fie apreciată, cu cotloanele sale întunecate, pe unde soarele abia găsește loc să pătrundă, și piațete mai norocoase, unde lumina se scaldă în voie.
Tăcerea se lasă peste bătrâna cetate. Ultimele raze, de-un portocaliu roșiatic, abia mai găsesc putere să strălucească. Apusul soarelui umbrește lumina. Aruncăm o ultimă privire înapoi, la vechiul pod și la orașul lăsat în urmă, să-și spună povestea și altor călători pe aceste meleaguri.
Toledo te așteaptă! Dacă ți-a plăcut articolul, trimite-l și prietenilor!