Kastro, satul încremenit în timp

În vârf de munte, ca un pustnic ce-și trăiește liniștea, Kastro ne întâmpină modest și tăcut. Doar turiștii îi mai tulbură liniștea, din vreme-n vreme.

Kastro e singur de ani buni. Bătrânii s-au stins, iar tinerii au coborât spre mare. La poalele muntelui, Limenaria le-a oferit șansa unui trai mai bun, când insula a devenit turistică. Vara și o bună parte din primăvară și toamnă, casele din Kastro sunt pustii. Doar iarna, când și orășelul de la malul mării se cufundă în tăcere, cei câțiva locuitori se reîntorc la casele lor.

La 12 kilometri de Limenaria, se află cea mai veche așezare a insulei Thassos, Kastro. Satul ascuns în munți, care nu este vizibil nici de pe coastă, nici de pe mare, a servit drept refugiu locuitorilor ori de câte ori insula era amenințată de pirați.

Se poate ajunge din Limenaria, pe un drum asfaltat, sau din Theologos, pe un drum de pământ. Asfaltul ține doar până la intrarea în sat, unde începe o altă lume, păstrată intactă. Pare că timpul a stat în loc, fermecat și el de frumusețea dimprejur. Drumuri din pământ șerpuie agale printre bătrâne case din piatră și lemn, stânci și bolovani, copaci și arbuști arși de soare. Ceva mai jos, plantații de măslini, culturi de oregano și rozmarin. Soare în cer, zboruri de păsări în depărtări.

 

Doar un suflet îi mai ține de urât sufletului micii așezări, singurul care locuiește permanent în satul întins pe culmi. Dinos Dimitriadis așteaptă turiștii la intrarea în sat, la terasa de pe drumul spre biserică, unde îi invită să guste înghețata de casă, iaurtul cu miere din producția proprie și milkshake-ul cu lapte gras, de vacă, dar și alte preparate specifice zonei, extraordinar de gustoase.

La câteva zeci de metri distanță, și Kostas, proprietarul unei taverne celebre în zonă, îmbie călătorii cu produse locale și același delicios iaurt de capră cu miere. Însă Kostas nu locuiește aici permanent. Zilnic, face naveta din Limenaria în Kastro.

Pentru a simți cu adevărat spiritul acestui loc, pentru a vă bucura de liniștea și poveștile sale, faceți un popas în curtea micuță, umbrită de un copac bătrân, frumos decorată, colorată și pitorească.

Kastro are o mică biserică monument istoric, închinată Sfântului Atanasie, în cel mai înalt punct al satului, de unde se zăresc marea în depărtări, crestele munților dimprejur, văile aride și abrupte. În 1804, lăcașul a fost ridicat de săteni, în doar 40 de zile, cu piatră din ruinele vechiului castel construit aici în secolul al 15-lea, atunci când insula era condusă de genovezul Gattilusio. Însăși denumirea satului se traduce prin „castel“.

Era amiaza unei zile cu soare arzător. Am pornit înapoi spre Limenaria. O ultimă privire spre satul încremenit ne-a oprit o vreme. Mult pietriș și pământ crăpat. Nicio urmă de pași lăsată ca amintire. Vântul uscat le ștersese. Locul rămânea neatins. Un zâmbet ne lumina chipurile.

Comorile din munții Insulei de Smarald

Suntem în Thassos, cea mai nordică insulă a Mării Egee, foarte aproape de coasta Greciei. Un loc încărcat de frumusețe și farmec. Păduri întinse, munți care coboară abrupt în mare, vase care îi străpung luciul turcoaz, plaje ascunse, stânci abrupte, fâșii de nisip scăldate de ape adânci și cristaline, atracții naturale și istorice.

Dar frumusețea Insulei de Smarald nu se rezumă la plajele celebre și la stațiunile pregătite să întâmpine turiștii. Thassos ascunde unele dintre cele mai pitorești și tradiționale sate de munte, care uimesc prin autenticitate, așezare, arhitectură și atmosfera liniștită. Hotărâți să descoperim comorile din munți, pornim la drum cu un buggy închiriat, care ne permite să străbatem fără probleme cele mai înguste și șerpuite străzi ale insulei. Ne oprim, din vreme-n vreme, să imortalizăm peisajele pline de farmec.

Kazaviti cel plin de farmec

La 5 kilometri de Prinos, descoperim o altă așezare pitorească a insulei, care trăiește în liniște, ascunsă în munți, de unde răsună doar zgomot de tălăngi. Kazaviti are străduțe înguste, pavate cu piatră de munte, iar mașinile au acces doar până în piața centrală a satului. Acolo, la adăpostul platanilor seculari, veți găsi două taverne tradiționale, în jurul cărora se desfășoară mare parte din turismul care nu a câștigat încă prea mult teren în acest colț de Grecie.

Arhitectura din Kazaviti este caracteristică satelor de munte din Grecia. Are case din piatră, acoperișuri din șist, verande din lemn și flori care le înfrumusețează. Istorie la tot pasul. Prin turla vechii biserici, se zărește marea în depărtări. Străduțe pitorești urcă și coboară prin satul încremenit în timp, mai puțin știut și rar colindat.

Căutăm să descoperim fiecare colt al satului cu priveliști încântătoare spre Marea Egee. Una câte una, casele din piatră, cocoțate pe versantul muntelui, se ivesc prin verdele crud al vegetației luxuriante. Ceva mai sus de centrul satului, o altă tavernă invită călătorii să facă un popas și să se răcorească la umbra deasă a platanilor. Meniul include preparate din carne specifice zonei montane, completate de un foarte bun vin roșu pentru care Kazaviti este vestit. Însăși denumirea lui, care provine din latină, se traduce prin „casa vinului“.

Casele au rămas încremenite în timp de când au fost părăsite, începând cu anii ‘60. În ultimii ani, însă, tot mai multe clădiri istorice au fost restaurate și conservate de proprietarii lor. Kazaviti este locuit periodic, în funcție de sezon, la fel cum se întâmplă și în Kastro.

Theologos, cel mai turistic sat montan

La 11 kilometri de Potos, într-un cadru natural unic, descoperim tradiționalul sat Theologos („Teologul“ sau „Cuvântul lui Dumnezeu“), mult mai cunoscut și mai vizitat decât Kastro și Kazaviti. Un loc ce își păstrează cu sfințenie tradițiile și cultura, renumit pentru autenticitatea sa și pentru bucătăria variată și deosebit de gustoasă.

Atestat documentar în anul 1287, Theologos a fost capitala administrativă a insulei până în epoca otomană. În 1813, zona a fost cedată Egiptului, perioadă în care satul s-a dezvoltat rapid. Abia în 1912, Theologos a revenit grecilor, iar în 1979, a devenit capitala culturală a insulei Thassos.

Străduțe pietruite, înguste și șerpuite, cu liniștea lor caracteristică, străbat satul încărcat de istorie. Theologos are case din piatră, unele cu obloane de lemn, altele cu verande încărcate de flori, ziduri care păstrează urmele trecutului, o fântână cu apă rece, platani seculari și mici magazine cu suveniruri și produse tradiționale: miere de pin, de portocale, dulcețuri, vinuri locale, tsipouro, ulei de măsline, condimente, săpunuri de casă.

Dacă ajungeți în Theologos, faceți un popas la una dintre tavernele renumite pentru preparatele tradiționale, în special pentru carnea de miel și de ied la rotisor. Noi ne-am oprit la Iatrou, chiar în centrul satului, cu o istorie de 35 de ani, o terasă cu o panoramă încântătoare și un meniu cu preparate simple, dar deosebit de gustoase și variate.

Muzeul Folcloric, podul arcuit de piatră, bisericile Agios Dimitrios și Agia Paraskevi, un atelier de pielărie, vechile cuptoare de calcar și cascadele Kefalogournas, aflate în apropiere, cu ale lor ape de smarald, reci și învolburate, cu peisaje sălbatice, vă vor încânta cu siguranță. Spre sfârșitul zilei, faceți o plimbare până la moara de apă situată la capătul satului, unde se află și o tavernă. Un loc ideal ca să vă relaxați la umbra platanilor și să admirați frumusețea acestor locuri.

Panagia și celebrul muzeu al uleiului de măsline

La 8 kilometri de capitala insulei – Limenas (sau Thasos) și la 5 kilometri de Golden Beach, Panagia are forfota și neliniștea stațiunilor turistice, dar și frumusețea autentică a satelor de munte, arhitectură specifică, spirit boem, priveliști spectaculoase spre mare și încă ceva. Muzeul uleiului de măsline Sotirelis.

Muzeul aparține familiei Sotirelis, care produce ulei de măsline în Thassos din anul 1915. În timpul turului ghidat, veți descoperi istoria fabricii, procesul de producție, echipamentele antice și moderne de presare a uleiului, precum și singura moară de apă funcțională din Grecia, care datează de la începuturile fabricii și care a continuat să preseze ulei de măsline până în 2007, când compania s-a mutat în noua unitate din Limenas.

În magazinul de prezentare, găsiți ulei de măsline extravirgin, diferite tipuri de măsline, ceai din frunze de măslin, uleiuri cu infuzii de lavandă, portocale și mandarine, săpunuri și produse cosmetice pe bază de ulei de măsline.

Panagia, care înseamnă „Preasfântă“, făcând referire la Fecioara Maria, a fost capitala insulei pentru o scurtă perioadă de timp, după Războiul de Independență al Greciei din anii 1820. Satul păstrează nu doar amintirile, ci și înfățișarea vremurilor trecute. Fiecare zid spune o poveste și fiecare colț are frumusețea lui, oglindită în apele reci, limpezi și repezi ale izvoarelor care cotrobăie prin toate ungherele satului, de-a lungul străzilor înguste.

Panagia are aceeași înfățișare specifică satelor de munte, aceleași străzi pitorești, pietruite, șerpuind agale printre frumoase case văruite în alb, cu flori colorate pe scări și la ferestre, cu magazine de suveniruri, cochete și primitoare, cu obiecte de artizanat și fel de fel de produse tradiționale, cu o piață centrală umbrită de platani seculari, unde localnicii și turiștii se adună în cafenelele și restaurantele din jurul fântânilor.

Murmurul zilei se preface în șoapte. E vremea să lăsăm în urmă satele cu istorii și povești, răsfirate prin munți. Retrăim amintirile unor locuri care ne vor rămâne în suflet și în minte. Coborâm înapoi spre mare, o dată cu soarele.

Thassos te așteaptă! Dacă ți-a plăcut articolul, trimite-l și prietenilor!